VIATA… cine sa o inteleaga? sa te bucuri, sa nu te bucuri, sa o planifici, sa o judeci sau doar sa o traiesti? ce cred eu? eu ma bucur de EA… ma trezesc dimineata, ma intind in pat… mai lenevesc o jumatate de ora… imi deschid ochii… ma intimidez de lumina puternica ce se strecoara printre micile perdele ce umbresc geamul din stanga mea… ma ridic… fac cativa pasi… ma privesec in oglinda… uneori ma sperii, alteori zambesc si imi dau seama ca in urma unei nopti scurte de somn nu am cum sa vad in oglinda o Cenusareasa. ma accept, am invatat sa ma accept asa, in viata mea, cu ceea ce am si cu ceea ce uneori cred ca imi lipseste… revin la realitate, dupa cateva ore de calatorit in lumea ireala… mi-as dori sa mai dorm putin, dar nu mai pot… traiesc cu ochii deschisi acum… nu am nimic planificat… daca inainte aveam o rutina zilnica, acum mi-am pierdut-o… viata mea a devenit din ceva sigur… in ceva atat de nesigur… atat de plin de suspans… traiesc stiind ca si azi… si maine… si poimaine viata ma va surprinde… nu am nimic precis si traiesc in ceva atat de imprecis… cred ca numai avand aceasta imprecizie, care nu a aparut in viata mea cu foarte mult timp in urma, am invatat sa ma bucur de fiecare surpriza ce ma asteapta in fiecare zi… sa ma transpun intru-totul in fiecare clipa, in fiecare moment de bucurie, de tristete, de nebunie, de plictis… nu pot decat sa ii multumesc sortii ca m-a invatat aceasta lectie de viata care m-a facut sa imi dau seama ca nu eu sunt cea mai importanta… ca de fapt ceea ce este mai important in viata de zi cu zi este sa nu iti pierzi atentia asupra celor din jurul tau… ca de fapt zambetul lor este zambetul tau si ca ceea ce tu oferi trebuie sa fie ceea ce vrei sa primesti fara doar si poate… de la conditionat, la neconditionat… aici este secretul fericirii cu tine insuti… in acest fel frustrarile nu isi vor mai gasi loc in sufletul tau… viata care te surprinde te invata cum sa traiesti… natural, uman, firesc si plin de dragoste, de dorinta si de pasiune… viata care se cladeste pe rutina zilnica… hmmm… te invata cum sa traiesti mecanic, sa zambesti mecanic, sa gandesti mecanic si sa nu evadezi din globul tau “de cristal”, in care ai mereu aceleasi lucruri… mereu aceeasi oameni… mereu acelesi locuri, mereu aceeasi viata… eu am viata mea plina de surprize… placute si mai putin placute… viata mea, o viata fara granite, o viata in care alerg pe un drum si gasesc un alt drum de intoarcere, o viata in culori… cand viata ma surprinde simt ca traiesc… realizez ca sunt vie si ca pot sa ating orice…
